Evacuarea de pe str. Coastei și locuirea în casele modulare din Pata Rât
Evacuarea de pe str. Coastei din 17 decembrie 2010 de pe urma căreia oamenii au fost mutați forțat în casele modulare din Pata Rât, a fost punctul culminant al unor proceduri și acțiuni pregătite cu multă rigurozitate și demarate de primărie începând din martie 2010. Totuși, până în 14.12.2010 autoritățile nu au informat persoanele vizate de aceste demersuri, nu au specificat la cine exact se va aplica decizia formulată într-o declarație a viceprimarului municipiului Cluj-Napoca László Attila de la sfârşitul lunii martie 2010: “pentru a găsi o soluţie pentru cei circa 1500 de romi care locuiesc pe strada Cantonului şi Coastei, precum şi în Pata Rât, liderii administraţiei locale iau în calcul zona din apropierea rampei de gunoi de la Pata Rât.” Expoziția noastră oferă detalii despre toate procedurile primăriei și consiliului local la secțiunea “Ce a făcut primăria în 2010”. Iar acțiunile de protest față de aceste demersuri ale societății civile derulate în 2010 care, din păcate, nu au putut opri nici planul de “construcții de locuințe sociale pentru romi în Pata Rât” și nici evacuările forțate, sunt prezentate în secțiunea “Mișcarea pentru dreptate locativă. Acțiuni împotriva ghetoizării romilor în Pata Rât (2010).”
În secțiunea de față prezentăm situația locativă a persoanelor care au fost până la urmă victimele evacuărilor efectuate în 17 decembrie 2010, în două părți distincte.
(1) Într-o primă parte ne referim la strada Coastei. Documentele oficiale și pozele de aici reflectă demersurile primăriei de dinainte și din ziua evacuării. Deciziile judecătorești și cele ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării cu privire la caracterul ilegal și discriminatoriu al evacuării de pe str. Coastei și mutării forțate în zona rampelor de deșeuri ale orașului Cluj conțin și ele informații utile pentru reconstituirea celor întâmplate. Materialele și pozele primite de la oamenii evacuați reflectă nu doar momentul evacuării ci și efectele trecerii timpului asupra vieții lor. Mai departe, prin câteva fotografii recente arătăm cum este fosta strada Coastei azi, interpretând situația de acum printr-un fragment dintr-un interviu realizat în decembrie 2018 cu unul dintre cei 350 de evacuați în 17 decembrie 2010: „Când vin aici și mă uit la tot ce este aici și ce este în jur acum, sincer, trebuie să spun că este frumos, este curat, miroase bine. Dar ce nu e frumos, că tot ce s-a făcut, s-a făcut pe suferința altora, și pe lacrimile altora. … Puteau să vină să ne spună, nu ne place cum a ajuns locul ăsta, vrem să facem curat, dar și pe voi vă mutăm într-un loc unde și vouă să vă fie bine, nu să vă trimitem la suferință și la chin.”
Primăria și Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca au început să pregătească pe cale administrativă evacuarea de pe strada Coastei în decembrie 2010. Serviciul Administrare Spații și Terenuri a trimis Scrisoarea Nr. 302716/ 451/ 14.12.2010 către locatarii de pe str. Coastei f.n, prin care ei au fost chemați să depună Primăriei o cerere tip și actele de identitate ale membrilor familiei până în 16.12.2010 “în vederea atribuirii locuințelor sociale pentru persoanele fără adăpost”. Scrisoarea a fost semnată de primarul Sorin Apostu, Directorul Direcției Patrimoniu Dacia Crișan, de Șefa serviciul Administrare Spații și Terenuri Iulia Ardeuș, de Directorul Poliției Locale Minodora Fritea, și de Șeful Serviciului de Control al Protecției Mediului și Igienizare Mircea Abrudan. Cu două zile după emiterea scrisorii, Dispoziția Primarului Municipiului Cluj-Napoca cu nr. 6397/16.12.2010 a dispus desființarea construcțiilor, lucrărilor și amenajărilor cu caracter provizoriu executate pe str. Coastei f.n. Dispoziția a fost pusă în executare a doua zi, în 17.12.2010. Pregătirea și executarea ei este problematică din mai multe motive: ea s-a bazat doar pe Referatul 307137/ 481/ 16.12.2010 prezentat Primăriei de către Serviciul Control Urbanism și Disciplina în Construcții din cadrul Direcției Poliției Comunitare cu avizul Serviciului Juridic, care nu este un document public, și nu a fost precedată de o decizie a Inspectoratului de Stat; locatarii din construcțiile edificate fără autorizație de construcție nu au fost notificați în scris și nu li s-a pus în vedere posibila intrare în legalitate conform Legii 50/1991 cu privire la construcțiile edificate fără autorizație de construcție înainte de august 2001; dispoziția nu a respectat prevederile Art. 33 din Legea 50/1991 cu privire la desființarea construcțiilor executate fără autorizație de construcție pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului sau municipiului; nu s-au demarat măsuri reale și efective pe lângă locatari pentru a-i pregăti corespunzător pentru executarea demersului preconizat în această decizie; executarea dispoziției a fost făcută fără a aștepta rezultatul controlului de legalitate din partea Prefectului (conform Art. 115 alin 2 și 7 din Legea 215/2001); demolarea a însemnat și evacuarea a 350 de persoane într-o perioadă a anului (1 decembrie – 1 martie) când evacuarea de orice fel este interzisă; dispoziția nu a făcut distincție între construcțiile executate fără autorizație de construcție și între locuințele din vechiul fond de stat, închiriate pe baza unor contracte de închiriere care, chiar dacă nu s-au mai prelungit din aprilie 2009, au fost onorate prin plata chiriei până în momentul evacuării. Această Dispoziție a fost exercită cu un exces de putere în ceea ce înseamnă încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor cu privire la inviolabilitatea domiciliului. Conform Convenției Europene a Drepturilor Omului, și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, acest drept trebuia respectat indiferent dacă ocuparea acelor locuințe a fost făcută pe baza contractului de închiriere sau în mod informal.
(2) În a doua parte a acestei secțiuni a expoziției, cea privind Casele modulare din Pata Rât, prin documente, poze și analize realizate în ani diferiți de-a lungul ultimului deceniu, inclusiv prin fotografii primite de la familii, punem lumină pe pregătirile primăriei care au dus la construirea acestor case în 2010 și reprezentăm mai multe aspecte problematice ale locuirii în acest spațiu.
Condițiile de locuire din casele modulare din Pata Rât nu sunt condiții de trai decente și ele nu protejează sănătatea persoanelor evacuate de pe strada Coastei precum susține în mod fals Decizia 6397/16.12.2010 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca. Din contra, ele au afectat în mod dramatic sănătatea acestora, demnitatea lor umană și calitatea vieții lor, îngreunând, inclusiv, accesul la locuri de muncă decente și la educație școlară de calitate. Evacuarea de pe str. Coastei a fost evacuare forțată tocmai pentru că celor evacuați nu li s-a pus la dispoziție o alternativă locativă adecvată. Ei nu au fost consultați în legătură cu demersurile pregătite de către administrația publică locală cu privire la evacuare, demolarea locuințelor și mutarea în Pata Rât. Locuințele sociale din casele modulare nu s-au atribuit prin procedurile legale de atribuire de locuințe sociale: locatarii de pe strada Coastei au fost chemați să depună o cerere pentru locuință socială în 15.12.2010 completând un formular, fiind intimidați prin amenințarea cu privire la inevitabila demolare a locuințelor de pe strada Coastei, și în mai puțin de două zile cererea lor a fost aprobată. Casele modulare unde au fost mutați în 17.12.2010 nu ofereau spațiu suficient tuturor evacuaților, astfel încât 36 de familii practic au fost lăsate fără adăpost în timp de iarnă. Relocarea persoanelor și familiilor de etnie romă în zona rampei de gunoi contravine Declarației internaționale a drepturilor omului și mediului adoptată la Geneva în 1994 care precizează printre altele că acestea includ și dreptul la condiții de locuit într-un mediu sănătos, nepoluat, și nedegradat de activități care pot afecta sănătatea și bunăstarea oamenilor. Ea contravine și Ordinului Ministrului Sănătății nr. 536 din 23 iunie 2007, care la articolul 11 arată că distanța minimă de protecție sanitară, recomandată între zonele protejate și o serie de unități care produc disconfort și riscuri sanitare este de 1000 de metri.
Cu ocazia investigaţiei derulate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în 2011 s‐a constatat că modulele din zona Pata Rât se află lângă groapa de gunoi şi în apropierea zonei de deversare a reziduurilor produse de o fabrică de medicamente şi prezintă o serie de defecţiuni ale pereţilor, acoperişurilor; există igrasie pe pereţi, iar în băi sunt scurgeri de la ţevile de apă, toaletele sunt puţine raportat la numărul de persoane care le utilizează, insalubre şi necompartimentate. Afirmaţiile etnicilor romi cu privire la izolarea la care au fost supuşi se confirmă, zona în cauză fiind la mare distanţă de mijloacele de transport în comun, magazine, şcoli, spitale și furnizori de servicii sociale și publice. Colegiul director a hotărât că evacuarea comunităţii de etnie romă precum şi relocarea şi izolarea acesteia în apropierea gropii de gunoi şi a staţiei de deşeuri chimice ale oraşului intră sub incidenţa art. 2 alin. 1, art. 10 lit. h, art. 13 alin. 1 şi art. 15 din O.G. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată. Prin Hotărârea nr. 441 din 15.11.2011 CD a dispus sancţionarea Primăriei Municipiului Cluj Napoca, pentru faptele prevăzute la art. 10 lit. h din O.G. nr. 137/2000, cu amendă contravenţională în cuantum de 2000 lei, pentru faptele prevăzute la art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu avertisment, iar pentru faptele prevăzute la art. 15 din O.G. nr. 137/‐2000, cu amendă contravenţională în cuantum de 6000 lei. Colegiul director a recomandat Primăriei Municipiului Cluj-Napoca să ia măsurile necesare în vederea asigurării standardelor minime de viaţă pentru comunitatea din zonă.
Amenda primită de la CNCD a fost prea mică față de suferințele cauzate oamenilor de atunci și până azi. Au fost luate câteva măsuri în vederea îmbunătățirii condițiilor din zonă, dar ele au fost departe de a face dreptate pentru cei îmbolnăviți din cauza toxicității zonei, sau pentru cei care și-au pierdut locurile de muncă sau au abandonat școala de pe urma izolării în Pata Rât. Acum, după un deceniu de suferințe și contestări, procesul intentat împotriva primăriei în 2011 cu susținerea European Roma Rights Center a ajuns în momentul trimiterii cazului la CEDO. Într-o primă fază, în decembrie 2013, judecătoarea a constatat caracterul nelegal și discriminator al evacuării și mutării lângă rampele de deșeuri a 350 de persoane și a decis plata unor despăgubiri și relocarea oamenilor în oraș. În urma contestării primăriei, procesul a fost despărțit în două părți: partea privind demolarea caselor de pe str. Coastei fiind pierdută în 2017, iar partea de contencios civil, ajungând la Înalta Curte de Justiție și Casație, în ianuarie 2020.
Între timp, în urma implicării United Nations Development Program, în 2014 Agenției de Dezvoltare Intercomunitară Zona Metropolitană Cluj i-a fost alocat un proiect de 4 milioane de euro de la Fondurile Norvegiene. În urma acestuia, … de familii din casele modulare au fost mutate din Pata Rât: …. în apartamente cumpărate în blocuri din Cluj-Napoca, … familii în blocuri din Florești, și …. familii în cele două case construite în comuna Apahida din fondurile proiectului. Din 2015 încoace, anual circa 40 de familii din casele modulare și-au depus cereri de locuințe sociale la primărie cu sprijinul Căși sociale ACUM!, însă dintre ele au avut șansa să primească o astfel de locuință doar cele două familii care nu erau de etnie romă.
Asociația Comunitară a Romilor de pe Coastei înființată în 2011 cu sprijinul ERRC, în colaborare cu activiști din Cluj, au organizat anual evenimente publice de comemorare a evacuării din 17 decembrie. Căși sociale ACUM! a crescut și ea din anterioarele lupte împotriva ghetoizării și rasismului învățând pe parcursul timpului nu doar să analizeze cauzele structurale ale acestor fenomene ci și să acționeze împotriva lor prin diverse mijloace. Secțiunea expoziției “Mișcarea pentru dreptate locativă (2010-2020)” reflectă aceste evoluții.
În 2018, pe baza unei documentări prealabile începute din 2016, Fundația Desire, împreună cu 50 de persoane din casele modulare au dat în judecată Primăria și Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, Consiliul Județean Cluj, SC Rampa RADP, SC Rampa Salprest pentru autorizarea așa-numitelor rampe temporare la o distanță de sub 1000 de metri de la zona pe care în 2010 primăria a definit-o ca zonă de locuire. Detalii despre acest demers se pot citi în secțiunea “Proces rampe” sub capitolul “Mișcarea pentru dreptate locativă (2010-2020)” a expoziției.