Categorii
Acțiuni Documente

Scrisoare către Președinta Autorității Naționale a Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții, Maria Mădălina Turza

Către: Președinta Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții,
Maria Mădălina Turza

BLOCUL PENTRU LOCUIRE dorește să vă aducă la cunoștință grava încălcare de către administrațiile locale a dreptului la locuire al persoanelor cu dizabilități, situație documentată de grupurile de activiști din Cluj-Napoca și București.

BLOCUL s-a format în 2017 și reunește Căși Sociale ACUM! (Cluj-Napoca), Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire (București), Asociația pentru Promovarea Drepturilor Femeilor Rome E-Romnja (București), Dreptul la Oraș (Timișoara) și Asociația Juriștilor Romi RomaJust (Fetești). BLOCUL promovează o politică justă și antirasistă de locuire, urmărind mai multe obiective majore, printre ele: interzicerea evacuărilor forțate, creșterea fondului de locuințe publice, modificarea criteriilor de alocare a locuințelor sociale înspre sprijinirea persoanelor cu cele mai dificile situații social-economice.

Având în vedere o abordare intersecțională a problemei locuirii, ne adresăm dvs. deoarece sperăm că instituția ar putea avea un rol în eliminarea discriminării multiple produse de politicile de locuire socială ale administrațiilor publice locale. Acest rol poate porni de la soluționarea nevoii de locuire a persoanelor cu dizabilități care suferă și din cauza marginalizării sociale și/sau pentru că aparțin stigmatizatei etnii rome.

În Cluj, începând cu 2015, Căși Sociale ACUM! a sprijinit anual peste 100 de familii din zona Pata Rât, cât și din alte părți ale orașului, la depunerea dosarelor de locuință socială. Pata Rât, teritoriul din jurul rampei de gunoi a orașului, este probabil cea mai mare zonă ghetoizată din Europa. Aici locuiesc în jur de 1500 de persoane, marea lor majoritate de etnie romă, cele mai multe dintre ele fiind direcționate de către primărie în zonă, în urma evacuărilor forțate din oraș. Majoritatea locuiesc în locuințe improvizate și în condiții grele, fără lumină și fără încălzire corespunzătoare, fără acces la utilități de bază – apă curentă, canalizare, toalete, electricitate în condiții de siguranță, fără acces la transport public. Unele familii sprijinite la depunerea dosarelor de Căși Sociale ACUM! au în componență adulți și/sau copii cu dizabilități. Am observat că prin neluarea în calcul a felului în care condițiile inadecvate de locuire afectează în mod special persoanele cu dizabilități, autoritatea locală încalcă în mod flagrant articolele 24, alin. 3 și 49 din Legea 292/2011. De asemenea, Primăria și Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca efectiv omit aplicarea Legii privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale, în mod special prevederile acesteia cu privire la obligația consiliilor locale de a asigura o locuință și accesul la utilități al persoanelor marginalizate social. Cazurile pe care vi le aducem în atenție sunt cazuri de discriminare multiplă în accesul la locuință adecvată și financiar accesibilă sau la locuințe sociale adecvate din oraș. Mai precis, cazuri de discriminare multiplă intersecțională prin combinarea a două sau mai multe caracteristici (marginalizare socială, dizabilitate, apartenența la etnia romă stigmatizată). Conform art. 4 lit. h) din Legea nr. 202/2002 discriminarea multiplă este orice faptă de discriminare bazată pe două sau mai multe criterii de discriminare.

Astfel, constatăm că Primăria și Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca dezavantajează și discriminează multe persoane care suferă atât de pe urma marginalizării sociale, cât și datorită dizabilităților. De exemplu, în cazul unui copil cu dizabilități care locuiește în condiții inadecvate, face parte dintr-o familie cu venituri reduse și care eventual a trecut și prin mai multe evacuări, administrația publică locală clujeană încalcă dreptul la locuire decentă, drepturile copiilor, drepturile persoanelor marginalizate, drepturile persoanelor cu dizabilități, drepturile persoanelor evacuate din retrocedate și drepturile persoanelor fără adăpost. Chiar dacă legislația din România este în urmă față de legislația internațională privind asigurarea accesului efectiv la locuire ca drept universal al omului, se întâmplă foarte des ca autoritățile publice locale, în numele autonomiei lor administrative, să încalce chiar și aceste reglementări naționale firave din domeniu.

Printre încălcările flagrante ale dreptului la locuire în cazul familiilor cu persoane cu dizabilități, am identificat următoarele în Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca 434/2015 (atașată acestei scrisori):

  1. Sistemul de punctare a solicitărilor acordă doar 10 puncte pentru „persoanele cu dizabilități încadrate într-o categorie specială de handicap permanent (se acordă doar pentru unul din membrii familiei)”; De notat faptul că dacă sunt mai multe persoane cu dizabilități în aceeași familie, unora dintre acestea nu li se recunoaște statutul prin punctarea adecvată;
  2. Sistemul de criterii conține o secțiune denumită „Caz de forță majoră”, unde sunt incluse “situații neprevăzute sau de excelență”, capitol la care pot fi acordate până la 20 de puncte pentru „cazuri pe care Comisia le apreciază ca fiind deosebite cu privire la condiția umană […] situații cu implicații directe asupra drepturilor și libertăților cetățenești, a calității și demnității ființei umane”. Însă comisia mixtă de analizare a cererilor a refuzat în fiecare an să acorde acest punctaj în cazurile susținute de noi, printre ele și persoanele cu dizabilități care locuiesc în condiții inadecvate și nesigure. Oamenii au solicitat anual acest lucru prin memorii, contestații, audiențe și luări de cuvânt la ședințele de consiliu local. Am repetat că în condițiile sistemului actual de punctare, aceasta este singura posibilitate de a puncta situațiile celor care locuiesc în acele condiții, inclusiv persoanelor cu dizabilități. De menționat că lipsa accesului la utilități nu e în niciun fel considerată în sistemul actual de criterii în Cluj-Napoca, ceea ce creează mari dificultăți în îngrijirea sănătății și menținerea igienei personale pentru toată lumea, dar în special pentru persoanele cu dizabilități.
  3. În prezent, pentru o persoană cu dizabilități, accesul la locuință socială este îngreunat și mai mult când persoana este neștiutoare de carte, deoarece alcătuirea dosarului de locuință socială este laborioasă. De asemenea, este necesară reluarea ei anuală de la zero. Printre altele, se solicită depunerea unei declarații notariale conform căreia solicitanții și toți membrii din dosar nu au deținut locuință după 1 ianuarie 1990. Această declarație nu poate fi semnată dacă persoana este neștiutoare de carte. În cazul celor cu deficiențe de auz, se poate apela la interpretare, dar nu toate persoanele marginalizate cu deficiență de auz au avut posibilitatea de a urma școala specială și să învețe semnele convenționale. Per total, este o situație care îngreunează exercitarea dreptului la locuință și care s-ar putea elimina printr-o reglementare adecvată.
  4. În cazul în care persoana cu dizabilități a ocupat abuziv un spațiu al statului român, devine neeligibilă, conform unui criteriu suplimentar introdus de Consiliul Local Cluj-Napoca. Subliniem că acest criteriu nu este prezent în Legea Locuinței 114/1996 și a normelor sale de aplicare HG 1275/2001. Există foarte multe situații în care persoane aruncate în stradă în urma evacuărilor forțate au ajuns să ocupe abuziv spații pe care le-au transformat în locuințele lor din lipsă de alternativă. Peste 25.000 de evacuări din locuințe prin intermediul executorilor judecătorești au fost realizate la nivel național între 2001-2017, conform datelor parțiale transmise de Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești. Mai multe detalii despre istoricul recent al evacuărilor forțate în România puteți găsi în raportul de cercetare aici https://bloculpentrulocuire.ro/2019/04/19/raport-asupra-evacuarilor-fortate-2008-2017/

Amintim că, cf. Legii Locuinței 114/1996, în ceea ce privește stabilirea criteriilor de acordare a locuințelor sociale, consiliile locale dispun de relativă autonomie. Astfel, la nivel local, există o varietate ridicată a modului în care se alcătuiesc categoriile și grilele, cât și valorile punctajelor. Din nefericire, marja de mișcare legală este abuzată de unele consilii locale tocmai pentru a continua discriminarea grupurilor marginalizate social. Menționăm pe această cale că Fundația Desire împreună cu 68 de persoane din zona Pata Rât au contestat în instanță legalitatea criteriilor de acordare a locuințelor sociale. Astfel, prin Decizia Civilă 1517/2019, Curtea de Apel Cluj „anulează parțial HCL nr.434/16.12.2015 Cj-N privind modificarea și completarea Anexelor 1, 2 și 3 la HCL Cj-N nr.150/2013 cu privire la criteriul de eligibilitate privind accesul la locuințe sociale prevăzut la pct. I lit. A. 11 în măsura în care, pentru îndeplinirea criteriului nu sunt considerate eligibile veniturile din drepturi de asistență socială precum și criteriul de selecție prevăzut la pct. IV Studii.”

Pe baza celor de mai sus, avem patru recomandări generale pentru Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții:

1) Analizarea amănunțită a situației din Cluj-Napoca și aplicarea măsurilor conform competențelor Autorității pentru asigurarea accesului la locuințe sociale adecvate persoanelor cu dizabilități aparținând unor categorii sociale marginalizate și dezavantajate din mai multe puncte de vedere.
2) Analizarea sistemului de criterii de atribuire de locuințe sociale utilizat de către administrația publică locală în toate localitățile din România, raportat la obligațiile de a asigura locuință adecvată persoanelor cu dizabilități și persoanelor marginalizate social.
3) Dincolo de cazul din Cluj-Napoca, în vederea respectării dreptului la locuire al persoanelor cu dizabilități, este necesară impunerea asupra administrațiilor locale a unor obligații clare în vederea sprijinirii directe și concrete a persoanelor cu dizabilități în a obține locuințe sociale, atât prin modificarea criteriilor de punctare a dosarelor, cât și prin obligativitatea cooperării cu alte instituții publice în ceea ce privește obținerea documentelor necesare în alcătuirea dosarelor.
4) Promovarea interministerială a măsurilor de extindere a fondului de locuințe sociale publice ca o măsură necesară și urgentă pentru asigurarea accesului la locuire pentru persoanele cu dizabilități care locuiesc în condiții inadecvate sau nu au nicio locuință.

În mod particular, susținem că în ceea ce privește accesul la locuințe sociale adecvate, din categoria persoanelor cu dizabilități trebuie să li se acorde prioritate cazurilor care se confruntă cu situații socio-economice dificile, venituri reduse, condiții inadecvate de locuire, istorii de evacuări, risc de evacuare, locuirea în locuințe neconvenționale, locuirea într-un mediu poluat, locuirea într-o zonă izolată fără acces facil la servicii educaționale, de sănătate sau la oportunități de socializare și/ sau petrecerea timpului liber.

Pe lângă recomandările generale de mai sus, formulăm aici și alte câteva recomandări specifice privind asigurarea accesului la locuințe sociale a persoanelor cu dizabilități care se află în situații economice și de locuire extrem de grave:

  • Obligativitatea evaluării anuale a nevoii de locuire a tuturor persoanelor cu dizabilități, și în mod special a celor care aparțin categoriei de persoane marginalizate, și raportarea anuală către ANDP, inclusiv a situațiilor de risc de evacuare.
  • Mandatarea direcțiilor de asistență socială (sau altor instituții abilitate) pentru introducerea unor mecanisme de prevenire a evacuărilor prin monitorizarea și gestionarea situațiilor de incapacitate de plată a cheltuielilor de întreținere, atât în situațiile de locuire în chirie privată, cât și de locuire în sistem public. E.g.: vizită la domiciliu și discutarea unui plan de plată în urma a două luni consecutive de neplată.
  • Susținerea directă de către departamentele de asistență socială a persoanelor cu dizabilități și în mod special a celor care aparțin unor categorii sociale marginalizate, la cererea acestora, în a depune sau reînnoi cererea de locuință socială și a obține un punctaj cât mai ridicat. În acest caz este necesară încuviințarea direcțiilor de asistență socială de a obține toate documentele necesare alcătuirii dosarului de locuință socială în numele persoanelor cu dizabilități de la toate instituțiile publice care eliberează documentele respective.
  • Impunerea unei proporționalități adecvate a punctării condiției de dizabilitate față de restul punctajelor aprobate de fiecare consiliu local. De exemplu, punctajul pentru situația de persoană cu dizabilități să fie cel puțin la fel de ridicat precum cel mai ridicat punctaj pentru orice categorie din întregul set de criterii. De asemenea, punctarea cumulată a situației fiecărei persoane cu dizabilități din gospodăria solicitantă.
  • Eliminarea criteriului de neeligibilitate în cazul solicitanților care au ocupat abuziv imobile fond de stat fără acte, pentru că nu au avut altă soluție locativă.

Sperăm că aceste recomandări pot fi luate în considerare de către ANDPDCA și că această scrisoare deschide dialogului privind creșterea reală a accesului la locuințe publice pentru persoanele cu dizabilități.

Semnatari:

Blocul pentru Locuire,

Constantin Cojocariu, avocat și activist civic, expert în drepturile persoanelor cu dizabilități