Categorii
Acțiuni Documente

SITUAŢIA ACTUALĂ ÎN NOUA LOCAŢIE DIN PATA RÂT A FAMILIILOR DE ROMI MUTATE DE PE STRADA COASTEI

Situaţia actuală

în noua locaţie din Pata Rât

a familiilor de romi mutate de pe strada Coastei

În dimineaţa zilei de 17 decembrie 2010, 56 de familii care închiriau locuinţe pe strada Coastei sau trăiau în case improvizate în preajma acestora, au fost evacuate de către autorităţile locale într-o acţiune-fulger, demarată în plină iarnă. Aproximativ 250 de persoane au fost transportate, împreună cu ceea ce au putut aduna din bunurile lor, în „locuinţele sociale” construite de către primăria municipiului Cluj tocmai lângă groapa de gunoi şi depozitul de deşeuri chimicale farmaceutice a unei fabrici din oraş.

Dealul din Pata Rât, locul de amplasament al caselor modulare, este la o distanţă de circa cinci kilometri de cea mai apropiată staţie de autobus (sau la trei kilometri, dacă oamenii merg pe o scurtătură nereglementară, traversând calea ferată). Casele modulare sunt așezate în două şiruri paralele, fiecare şir este compus din câte 5 module (A1 – A5, şi B1 – B5) şi fiecare modul are 4 camere, un hol de intrare comun şi o baie comună.

Cele 10 case modulare din zona Pata Rât sunt constituite dintr-un total de 40 de apartamente (fiecare însemnând câte o cameră de maximum 18 metri pătraţi), şi de 10 băi (fiecare sub 6 metri pătraţi). Spaţiul locativ total al acestor case modulare este de 720 mp camere de locuit şi 60 mp baie.

În aceste case modulare au fost mutate 241 de persoane (132 adulţi, şi 109 copii sub 18 ani). Dintre ele 185 de persoane (94 copii şi 91 adulţi) au fost trecute de către primărie pe contractele de închiriere ale apartamentelor. Iar 56 de persoane (dintre care 15 copii şi 41 adulţi) au fost mutate din locuinţele lor de pe strada Coastei în plină iarnă fără să li se distribuie locuinţă nouă, şi astfel ele nu sunt trecute pe contractele caselor modulare, dar li s-a sugerat de către primărie să se mute în apartamentele de acolo distribuite rudelor lor. Împărţind totalul spaţiului locativ la numărul de persoane care trăiesc acolo, este uşor de estimat că, în medie, unei persoane îi revin 2,98 mp de cameră şi 0,24 mp de baie. Dar în cazul a mai mult decât jumătate dintre apartamente (cazurile în care într-o cameră stau 6 sau mai multe persoane), spaţiul care îi revine unei persoane este şi mai mic decât 2,98 mp. În cel mai fericit caz, la o baie de sub 6 mp aspiră 11 locatari. Numărul persoanelor care împart aceeaşi baie este între 11-20 persoane în trei dintre locuinţele modulare, între 21-30 în cinci locuinţe, dar ajunge la peste 30 de persoane în celelalte două locuinţe, în cazul extrem aceeaşi baie fiind destinată pentru 37 de persoane.

Nici după o lună de la darea în folosinţă a caselor modulare, pereţii apartamentelor au început să fie acoperite de igrasie, sub linoleul de plastic se adună apă din sol iar tavanul prezintă fisuri prin care pătrunde umezeala, ciupercile prinzând deja rădăcini pe câteva dintre acestea. Calitatea inadecvată a acestor imobile devine din ce în ce mai evidentă, afectând starea de sănătate a locatarilor.

şi în clipa de faţă, cele aproximativ 30 de familii care au rămas fără locuinţe după evacuarea pe timp de iarnă, se adăpostesc la rudele lor care au primit contracte pe apartamentele pe spaţiile din casele modulare. în decembrie 2010 li s-a sugerat să-şi construiască adăposturi pe terenul din spatele acestora, dar nici până acum nu s-a clarificat statutul celor 20 de metri pătraţi care li s-au “alocat” pe baza unui tabel făcut de un reprezentant al primăriei la faţa locului. Ca soluţie temporară, este nevoie de reglementarea situaţiei acestor terenuri şi accesul lor la utilităţi.

În momentul vizitei noastre din 23 Februarie 2011, douăzeci dintre copii erau bolnavi, unii dintrei ei fiind tocmai ieşiţi din spital. Tipurile de boală constate de medici indică efectele adverse ale condiţiilor de locuit precare şi ale navetei zilnice la oraş: bronşite repetate, viroze respiratorii, astm bronşic. Probabil cea mai gravă sunt condiţia unui băiat de şapte ani, care ar fi trebuit operat din cauza amigdalelor mărite pe fondul unor bronşite repetate, dar operaţia nu a fost posibilă datorită faptului că băiatul era subponderal. Trei dintre copii este încadrat într-un grad de handicap, iar un al patrulea prezintă probleme de comportament care indică necesitatea unor examinări de specialitate.

Starea de sănătate a adulţilor este de asemenea alarmantă: dintre cei 132 de adulţi, 36 sunt fie bolnavi cronici, fie persoane cu handicap, cu capacitate de muncă redusă. Cea mai ingrijorătoare este starea unei doamne diagnosticate cu cancer uterin care nu are asigurare medicală şi nu beneficiază de tratamentul corespunzător. De asemenea, un domn de 51 de ani bolnav TBC şi un pensionar de 71 de ani cu tumoare pulmonară şi metastaze. Necesită urgent asistenţă de specialitate şi o doamnă de 54 de ani, încadrată în gradul I de handicap, fiind diagnosticată cu oligofrenie şi deficienţă funcţională gravă.

Ca soluţie temporară ce ameliorează situaţia lor, părinţii doresc ca elevii de vârstă şcolară să poată participa la programul educativ al unor centre de zi, respectiv la programele „după şcoală” organizate în unităţile de învăţământ frecventate de ei (cei mai mulţi sunt elevi la Şcoala Simion Bărnuţiu, Şcoala Ioan Agârbiceanu şi Liceul de Arte Plastice). Acest lucru presupune însă introducerea unor curse suplimentare ale autobusului şcolar.

Crearea noii „zone rezidenţiale” în Pata Rat într-un mediu izolat şi toxic este o manifestare a tendinţei de ghetoizare, rezultă în stigmatizarea comunităţilor care locuiesc acolo drept „ţigănie” asociată cu sărăcia, periclitează sănătatea oamenilor şi incluziunea lor socială, pune sub semnul întrebării credibilitatea politicii de integrare asumate de guvernul României şi încalcă dreptul oamenilor la locuire adecvată. De aceea, dincolo de intervenţiile temporare de ameliorare este nevoie de găsirea unei soluţii prin care familiilor din Pata Rat să li se asigure condiţii de locuire decente în alte locaţii ale oraşului.